old school mornin' clubbing

melodii care incalzesc diminetile

daca va intrebati unde ati mai auzit-o, raspunsul este, in reclama de la orange cu abonamentele delfin, fluture, pantera....

plictisita de voi....

e toamna...imi e lene. E o stare normala pentru vremea de afara.Imi beaua cafeaua linistita si in continuare imi e lene. E urat afara dar totusi as face o plimbare. Ma sufoca camera.Am chef sa ma plimb prin Piata Unirii si sa ma gandesc ca sunt in alt oras. Nu imi mai place Iasul... de fapt nu imi mai plac oamenii din Iasi... sau rectific, nu imi mai plac anumiti oameni din Iasi. Ma sufoca gandul ca sunt prea multi oameni si prea putine gesturi, pasiuni, stiluri muzicale, filme, facultati si nu ajung pentru toti. Nu ma refer la spatii, ci la idei. Mi se intampla frecvent sa incerc sa ascund ce fac de frica de a nu fi copiata. Nu sunt un fashion victim, icon si nici vreun inventator, poate nu fac nimic special si totusi unde ma misc dau cu nasul de oameni care cu disperare incearca sa copie... sa ma copie. Nu sufar de nici o manie si nici nu mi se pare. Am discutat asta cu mai multi oameni si chiar nu mi se mai pare. Am zis ca experienta din liceu a fost o pura intamplare, o copilarie a varstei, cand fetele se copie una pe alta...si deh, cand eram eu in liceu acum....vreo 5 ani nici nu existau prea multe "curente". Era agasant atunci, deci clar in zilele noastre e si mai penibil cand actualele prietene au in cap imaginea fostei... Partea cu vestientatia este comica si atat....dar ce te faci cand oamenii ajung sa iti "copie" serviciul, afacerea, pasiunile? Mie personal imi vine sa ma mut...m-as muta oriunde nu cunosc pe nimeni... sa iau totul de la zero...fara amintiri si fara oameni de care ma lovesc zilnic chiar daca nu si fizic. M-am saturat sa vad ca unii oameni inseamna ceva doar prin existenta altcuiva...ca tot ce inseamna ei se datoreaza altora...

in alta ordine de idei....am o frustrare.... trece prea repede timpul. am devenit obsedata de ideea asta...nu imi mai ajunge timpul.ma trezesc dimineatala 8.30, imi beau cafeaua, ma alint un pic cu pisica...verific mail-ul, raspund la mail-urile primite pe WAGS 44, merg la posta pun 2,3 colete, mai beau o cafea la oana si gata e pranzul...si ori trebuie sa plec la servici, ori ma indrept spre casa...unde de la ora 15-16 pana la 20 parca mai trece o ora si atat.Sunt singura care am problema asta? Am calculat...ziua mea parca are 3 ore...una dimineata, una dupa-amiaza si una noaptea. Nu mai am timp sa ma organizez. de 1 luna incerc sa fac chestionare pt scoala de soferi si am facut...1, da unu...pt ca nu am avut timp :)) E stupid si frustrant. Unde se duce timpul meu?

noutati...wags 44 a pregatit a doua colectie noua pe toamna asta...culori vii si texturi care parca tarnjesc dupa vara, combinatii indraznete si preturi accesibile.
data viitoare ne auzim cu ganduri mai optimiste :)

Salonul Auto Frankfurt septembrie 2009

o zi...

dormeama atat de bine azi dimineata...un somn dulce pe care doresti sa il prelungesti cat mai mult, sa il savurezi si cand deschizi ochii mangaiati de razele soarelui sa ai un zambet cald.exact asa o dimineata era azi...soarele patrundea sfios prin perdea si dormeam atat de bine cu pisica cuibarita langa mine. dimineata perfecta...dar brusc ceva a stricat toata atmosfera...un zgomot puternic de usa de duba ce se tranteste a rupt tacerea...schelalait de caini, galagie, bufnete... de mult nu au mai calcat hingherii la mine in cartier...azi la ora 7 fix au poposit la mine pe strada...m-am trezit brusc, am mers glont la geam...cautau o catea cu pui sa o duca la padoc...vecinii mei "deosebiti" au facut reclamatie ca este o catea cu pui si fac galagie si nu pot dormi ziua...cine ma cunoaste stie ca as fi in stare sa bat pe cineva care face rau unui animalut. Uras meseria de hingher si uneori, desi nu ii cunosc, ii urasc si pe cei care o fac.Am incercat sa fiu indulgenta si sa ma gandesc ca si acei oameni trebuie sa puna o paine pe masa copiilor lor...Nu, nu merge scuza asta...Ma gandesc cum isi privesc copii mici tatii, stiind ca acestia "vaneaza" caini si le fac rau... de fapt nu asta ma intereseaza, ma intereseaza ca animalutele nevinovate sa nu sufere din cauza unor oameni fara suflet asa cum sunt vecinii mei, marea majoritate oameni care provin de la tara si care au crescut cu animale in preajma...acum deodata s-au orasenizat si au uitat de unde provin, brusc nu mai suporta animalele. De fapt pentru oamenii ca ei singurul animal acceptat este porcul. De ce oare? pe langa faptul ca il mananca pana crapa de Craciun sau la fiecare gratar...se si aseamana. Dimineata mea perfecta a fost spulberata dupa o cearta cu hingherii. Au plecat dupa 20 de minute bucurosi de captura lor. Nu am mai plans de foarte mult timp, dar azi nu m-am putut abtine, m-am simtit atat de neputincioasa... M-am bagat inapoi in pat si am incercat sa adorm...pisica se uita speriata la mine...i-am povestit si ei ce s-a intamplat ...uneori pare sa inteleaga tot ce ii spun, s-a intristat si s-a bagat inapoi in pat langa mine. Nu am avut stare, mi-am facut o cafea si m-am apucat de citit...incerc si acum sa imi scot din cap intamplarea de astazi... m-am retras cu gandurile mele si fac bijuterii...apropo bijuteriile facute de noi vor ajunge si in Germania, incepem sa ne extindem. :D Inchei prin a va ura zi mai frumoasa decat am avut eu pana acum, maine va fi mai bine.:)

sfarsit...inceput...realizari...

Unii oameni isi contabilizeaza realizarile si reusitele sau isi fac planuri pentru noul an, in jur de 31 decembrie- 1 ianuarie...La mine functioneaza altfel...simt ca se termina ceva si incepe ceva nou cand vine toamna. Las in urma un an plin si incep cu propuneri noi.Pentru mine toamna a adus de fiecare data schimbari,finaluri fericite sau mai putin fericite, inceputuri noi,planuri...Probabil au ramas reminescentele din vremea liceului sau a facultatii, cand porneam cu elan in noul an scolar/universitar.Ma gandesc cu groaza cat de repede a trecut timpul.Sunt multumita cu ceea ce sunt si nu caut nimic care sa ma scoata din lumea mea. A fost un an bun, cred ca cel mai bun si mai frumos an de pana acum, sau daca vor mai fi si altele la fel, sigur pe acesta il voi tine minte pentru ca a avut ceva special... nu stiu ce anume, dar simt ca m-am regasit, ca m-am maturizat, ca am devenit mai calma si mai toleranta, mai atenta si poate mai circumspecta. Am tras linia si am facut adunarea si scaderea...ce am castigat si ce am pierdut, ce am invatat si ce am omis, ce am neglijat si ce mi-a atras atentia. A fost un an echilibrat, sau asa cum incepe horoscopul "pentru inceput lucrurile vor fi agitate, dar se vor calma pe parcurs". Am pierdut....nu mai stiu exact ce am pierdut sau daca am pierdut ceva, dar in mod cert am castigat multe: oameni, intamplari, experiente, emotii, pasiuni...ma simt un om mai simplu...mai fericit, mai echilibrat, mai rational, mai intelegator, mai atent, mai calm, mai visator, mai frumos, mai indragostit...de viata, de lume, de aer, de apa, de vant, de praf, de pietre, de noi... Pornesc la drum cu noi sperante si multe de realizat. Ma simt mai increzatoare in mine si in fortele mele si acum stiu ca nimic nu ma mai poate opri, trebuie doar sa vreau. Sunt un pic nostalgica acum...inca nu au cazut frunzele si orasul inca isi pastreaza verdele proaspat, e cald si frumos...si totusi nu as avea motive sa fiu asa....e o nostalgie dulce incarcata cu multe amintiri frumoase de peste an.... ultimul an de facultate, din pacate nu si ultimele examene :), vacanta, vama veche, lipscani si multa armonie. Planuri? prea multe sa le enumar, uneori nu loc nici in mintea mea. Vise? la fel de multe ca si planurile. Toate? mai devreme sau mai tarziu se vor implini.Bucurii? ce bucurie mai mare exista decat implinirea sufleasca, decat o constanta si un echilibru? Eu?...aceeasi visatoare mult prea realista (stiu ca se bat cap in cap) pentru care visele nu raman la stadiul de vise ci devin realitate.

bunaaaaaaa dimineataaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!

de 3 zile ascult melodia asta dimineata...este ca si cum ti-ai injecta energie in vene!!!

Bucuresti...

Daca stii cum sa privesti, Bucurestiul are farmecul lui...e ca si cum ai vedea uratul frumos. Probabil, sunt una dintre putinele persoane carora le place Bucurestiul, sau mai bine sa rectific, anumite parti... Sunt vesnic indragostita de Lipscani si ma vad stand intr-o garsoniera boema, aranjata in stil anii 1900, cu tavan inalt, cu balcon care da la o strada veche si prafuita dar plina de charm. Ma vad seara citind in patul meu cu fata luminata de un felinar antic, care scartaie in strada la fiecare adiere a vantului. Sunt doar vise, care sper ca macar pentru o scurta perioada de timp sa devina realitate. Anul acesta am descoperit un alt Bucuresti, decat cel pe care il stiam eu, aglomerat, murdar, haotic, needucat, neslefuit...am descoperit si partile mai putin frumoase, dar raman la visele mele de pe Strada Lipscani...si asta este amintirea pe care vreau sa o pastez.

stare de bine...

vama veche

obsesia mea de 2 ani de zile...

azi am aflat cum se numeste melodia care ma obsedeaza de 2 ani de zile...e o melodie pa care am ascultat-o acum 2 ani in vama veche si de care nu am mai reusit sa scap. stiam ca o canta compay segundo dar nu stiam cum se numeste. am primit chiar si un album compay segundo si tot nu am aflat cum se numea melodia...dar...azi am aflat...e cea mai cunoscuta melodie de la compay segundo si nu stiu de ce mi-a luat atat pana sa o gasesc...finally..i'm happy......va las sa va delectati cu ea...mie imi starneste amintitri foarte frumoase ...

oameni obsedati de propria imagine

exista o categorie de oameni ciudati din punctul meu de vedere...oamenii obsedati de propria lor imagine. nu ma refer aici la femei ingrijite sau barbati metrosexuali, ci la acei oameni care sunt obsedati sa demostreze celor din jur ca se pricep la ceva, ca sunt interesanti, ca eventual sunt originali sau unici. acesti oameni nu au o ocupatie concreta, dar ceea ce ii defineste este cultul propriei persoane. fie ca sunt simpatici sau uratei, fei ca fac sau nu ceva interesant ( de cele mai multe ori nu) ei se considera importanti sau o alta varianta sunt complexati si vor sa tina pasul cu ceilalti. acesti oameni sunt ofticosi....cand dau cu nasul de succesul altora se stramba printr-un zambet ce ar vrea sa dea impresia ca este bucuros cand vede ca altul a realizat mai mult. de fapt ei se retrag in coltul lor obscur si pun la cale o aparitie "spectaculoasa", cu ceva, orice....numai sa fie ceva. acesti oameni nu suporta ca altii sa fie cu un pas inainte, sunt mereu in competitie dar o competitie bolnavicioasa, care din pacate pentru ei nu ii va face sa ajunga niciodata pe locul intai , si asta datorita invidiei care ii va tine in loc de fiecare data cand vor incerca sa faca ceva. sunt atat de obsedati sa fie originali incat nu isi dau seama ca pica in ridicol. fetele din aceasta categorie se definesc prin cuvantul VARZA, adica arata ca o varza...colorate, margelate, cu muuulte accesorii....bratari, gecute, esarfe indiferent de stilul vestimentar adoptat ....imprimeuri peste imprimeuri, haine prost alese. incearca sa fie la moda sau sa creeze o moda proprie care de fapt se dovedeste a fi un amalgam prost gandit. aceste fete inca mai spera ca stilul se dobandeste pe parcurs, si nu accepta ideea ca te nasti cu stil si nu poti invata sa il ai. expresia : "am atitudine" e si ea prost inteleasa....vezi probabil pe starada acele fete schimonosite la fata care se chinuie sa adopte acea atitudine de care aud ele la televizor sau o vad la alte fete....secretul: si cu asta te nasti, e parte din personalitate, nu o poti dezvolta, nu o poti dobandi, nu ti-o poti impune... am carcotit destul, urmeaza sfatul si inchei.
asadar SFAT: nu incercati sa copiati pe nimeni, e mai bine sa fiti naturali. din naturalete degurge si originalitatea. nu va mai duceti pasiunile la extrem caci cine are sa va descopere va va descoperi, nu mai fiti ridicole si incercat sa adoptati simplitatea.

michael jackson a fost....acum este o legenda

m-am trezit dimineatza la 7.30....si am deschis televizorul....pe relaitatea tv erau multe imagini cu michael jackson...stiam ca nu e ziua lui azi, dar nici nu m-am gandit la o posibila moarte...apoi au anuntat moartea lui....nu mi-a venit sa cred.pacat....tot timpul cei care scriu istorie dispar, iar numele lor devine si mai valoros. mi-am amintit de cand eram mica....am fost fan inrait michael jackson...stiam cantece, bineinteles intr-o engleza stricata a unui copil de 7 ani, dar eram mandra ca aveam casete cu el. cine nu avea caseta cu michael era un ratat la mine la bloc. impreuna cu vecina mea nico ieseam la scara si faceam concurs cine stie cele mai multe cantece, incercam sa il imitam. nu stiam ce inseamna versurile lui dar imi placea al dracului de tare ritmul. am fost dezamagita sa aflu de la sora mea, care era fan queen, se intelege si de ce , fiind cu 7 ani mai mare ca mine, ca versurile lui michael nu erau prea profunde...mi-a spus ca queen canta despre realitate si viata, pe cand michael este un afemeiat si canta despre sex....SEX....ce cuvant, nici asta nu cred ca stiam ce inseamna, dar mi s-a parut f grav...am fost un pic dezamagita ...dar nu am renuntat niciodata la pasiunea mea.

in ultimii ani a fost denigrat, batjocorit si totusi a ramas unul dintre cele mai mari legende ale muzici in general si in special a celui pop...a fost primul negru alb si probabil si ultimul, a avut vesnic un suflet de copil si probabil un inceput de nebuie datorita copilariei chinuite....cu toate astea a fot mereu iubit de public si va ramane un model unic, atat din punct de vedere al timbrului vocal, al siluetei, al vestimentatiei si al dansului....

happinesss

AM CHEF!!!!

UN SIR LUNG DE EVENIMENTE....prea multe pentru orice persoana simpla si speriata, petru mine, nu, mi se pare ca niciodata nu este de ajuns, ca pot sa suport orice si sunt mandra de mine. dupa cum spuneam in viata mea s-au succedat, pe un fir nevazut, evenimente care mai de care, unele fericite, unele mai putin, altele de-a dreptul chinuitoare. am invatat acum ce inseamna esecul, dar si cum este sa renasti din cenusa ca pasarea pheonix. m-a dat un pic peste cap faptul ca nu am imi dau licenta vara asta, am considerat ca voi ramane in urma, ca ma voi rupe de colegi, ca toate visele mele legate de cariera de procuror se vor risipi si nu voi realiza nimic in viata asta. am stat in casa, m-am odinhint caci aveam nevoie de asa ceva dupa un an greu....apoi am ascultat sfaturile prietenilor, a mamei...." sa fac tot ce nu am facut pana acum in toata viata mea". m-am trezit intr-o dimineatza cu chef sa realizez ceva, sa ma fac utila, nu sa stau sa ma gandesc cum ar fi fost daca... Am adunat atata revolta in suflet, incat uneori ma speriam ca de o gaura neagra...am hotarat sa transform revolta asta in puterea de a-mi indeplini si realiza toate pasiunile....caci asa cum spunea o persooana speciala in viata mea " IN VIATA AI DOAR DREPTUL SA TRAIESTI, IAR SCOPUL VIETII ESTE CREATIA".
De cateva zile am realizat cu oana un blog cu hainutze...aveam visul asta de mult dar niciodata nu am avut timp sau curajul sa il duc la indeplinire...probabil daca nu ar fi fost ea partea echilibrata a... nu ii pot spune afacere, pt ca nu este, este o pasiune, asa dar ....daca nu ar fi fost ea partea echilibrata a mici noatre pasiuni, probabil ca nu s-ar fi realizat. Ne puteti gasi pe http://wags44.blogspot.com/.
in rest.....ma reapuc de pictat sticle....deci daca va puteti lipsi de sticle, ma puteti contacta.
presimt ca vara va fi lunga.... dar ne vedem ca de obicei in vama dupa 1 august sau poate in trenul iasi-bucuresti, caci vor urma drumuri lungi de acum, in cautarea pasiunilor mele.
Ma gandeam zilele trecute si imi aminteam cum vorbeam cu un amic de al meu si ii spuneam ca langa mine vad oameni cu adevarat fericiti caci isi fac din pasiunile lor un mod de viata si ca nu fac nimic care sa nu le faca placere....acum pot spune tare SUNT FERICITA!!!!!!!!! am tot ce imi doresc, prieteni adevarati, parinti minunati, desi poate nu am stiut sa ii apreciez intotdeuna, si nu in ultimul rand pe sora mea, care mai nou ma sustine si imi da curaj in tot ce fac...