As vrea sa stiu cum sunt ..ca om
As vrea sa fiu constanta
As vrea sa pot sa uit
As vrea sa fiu un cadou nou de Craciun
As vrea sa nu am pete
As vrea sa nu imi mai fie frica
As vrea sa nu fiu eu
As vrea sa pot zbura
As vrea sa stiu ce e dragostea
As vrea sa cunosc adevarul
As vrea sa mor incercand
As vrea sa zambesc
As vrea sa te tin in brate\
As vrea sa fie cald
As vrea sa stiu cum sunt
As vrea sa ma cunosc in adanc
As vrea sa vad viitorul
As vrea sa fiu altfel uneori
As vrea sa nu va cred
As vrea sa plec
As vrea sa stiu cum ar fi sa fiu alt eu
As vrea sa traiesc alte vieti
As vrea sa stiu cum e in pielea ta...sau a ta
As vrea sa stiu cum e mai usor
As vrea sa stiu ce e dupa viata
As vrea sa stiu unde voi ajunge
As vrea sa vad cum e acolo
As vrea sa stiu daca "acolo" exista
As vrea sa stiu ce imi lipseste
As vrea sa stiu ce am nevoie
As vrea sa stiu care din noi sunt eu
As vrea sa stiu ce e al meu
As vrea sa fiu aer
As vrea sa dorm linistit
As vrea sa stau in lumina
As vrea cand ploua sa ma ascunzi
As vrea sa nu imi mai fie frig
As vrea sa fiu implinita
As vrea sa schimb prea multe
As vrea sa ma nasc din nou
As vrea sa stiu sa aleg
As vrea sa pot stapani timpul.
gesturi, pasiuni, stiluri muzicale, filme, facultati si nu ajung pentru toti. Nu ma refer la spatii, ci la idei. Mi se intampla frecvent sa incerc sa ascund ce fac de frica de a nu fi copiata. Nu sunt un fashion victim, icon si nici vreun inventator, poate nu fac nimic special si totusi unde ma misc dau cu nasul de oameni care cu disperare incearca sa copie... sa ma copie. Nu sufar de nici o manie si nici nu mi se pare. Am discutat asta cu mai multi oameni si chiar nu mi se mai pare. Am zis ca experienta din liceu a fost o pura intamplare, o copilarie a varstei, cand fetele se copie una pe alta...si deh, cand eram eu in liceu acum....vreo 5 ani nici nu existau prea multe "curente". Era agasant atunci, deci clar in zilele noastre e si mai penibil cand actualele prietene au in cap imaginea fostei... Partea cu vestientatia este comica si atat....dar ce te faci cand oamenii ajung sa iti "copie" serviciul, afacerea, pasiunile? Mie personal imi vine sa ma mut...m-as muta oriunde nu cunosc pe nimeni... sa iau totul de la zero...fara amintiri si fara oameni de care ma lovesc zilnic chiar daca nu si fizic. M-am saturat sa vad ca unii oameni inseamna ceva doar prin existenta altcuiva...ca tot ce inseamna ei se datoreaza altora...
restiul are farmecul lui...e ca si cum ai vedea uratul
frumos. Probabil, sunt una dintre putinele persoane carora le place Bucurestiul, sau mai bine sa rectific, anumite parti... Sunt vesnic indragostita de Lipscani si ma vad stand intr-o garsoniera boema, aranjata in stil anii 1900, cu tavan inalt, cu balcon care da la o strada veche si prafuita dar plina de charm. Ma vad seara citind in patul meu cu fata luminata de un felinar antic, care scartaie in strada la fiecare adiere a vantului. Sunt doar vise, care sper ca macar pentru o scurta perioada de timp sa devina realitate. Anul acesta am descoperit un alt Bucuresti, decat cel pe care il stiam eu, aglomerat, murdar, haotic, needucat, neslefuit...am descoperit si partile mai putin frumoase, dar 
raman la visele mele de pe Strada Lipscani...si asta este amintirea pe care vreau sa o pastez.
