ni s-a dat toamna...

mult timp am dus lipsa de o toamna din aia adevarata...cu soare portocaliu si mare, parca obosit dupa o vara luuunga, cu frunze multe multe care se scutura din copaci, cu miliarde de culori, cu soare in priviri, cu voie buna in suflet, cu vin de tara, cu dimineti in care stai in pat si privesti nostalgic la vremea de afara...e soare dar totusi frig...iti cauti manusile si fularul... miroase a frunze si a praf...miroase a toamna pe care o traiai cand erai copil si veneai prafuit de afara dupa ce te tavaleiai cu toti copii prin frunzele facute morman...nu a lipsit nici mirosul de ars...cum ard taranii frunzele la sat si se ridica un nor de fum dulce, amestecat cu aroma de gutiu si vin. imi aduc aminte ca intr-un an cand am venit in septembrie de la brasov,cu trenul, mi-am dat seama ca am trecut de ardeal dupa miros....miroasea a casa...a moldova, a stil de viata arhaic...un miros care ti se imprima in creier... si pe care il recunsoti oriunde ai merge cand revii acasa. toamna asta a avut de toate...si zile frumoase si zile cu ploi.... a fost o toamna perfecta...parca totul a revenit la normal...numai timpul goneste ca un nebun...

zbor...

si nu ma poti prinde...m-am inaltat cu tine de mana...nu ne mai putea ajunge nimeni. erai langa mine si caldura mainii tale imi incalzea tot corpul.am inchis ochii ....lumina mi se prelingea pe corp...in par, apoi cobora unduindu-se pe gat, mai jos...mai jos...pe pielea moale si nu era nimeni in jurul nostru...ochii imi erau grei...nu as fi vrut sa ii mai deschid. totul ma ametea. sunetul imi facea corpul sa vibreze si simteam doar muzica cum patrunde si imi cuprinde spiritul...pluteam pe valul cald si orice as fi facut nu cadeam...ma uitam la tine si ochii tai imi dadeau incredere...ii inchideam iar pe ai mei si zburam incet...incet ...incet...incet...incet...m-ai intrebat unde suntem....era simplu acolo unde ne doream.puteam merge oriunde...puteam fi in toate locurile de odata...vama, kazantip, sankt petersburg sau moscova. auzeam freamatul respiratiei tale langa ureche si imi doream sa ma strangi tare...si sa nu imi dai drumul.mi-ai luat fata in mainile mari si iti simteam atingerea...m-ai mangaiat cu sufletul...

plagiatorul...

te-am invatat cum sa pasesti cu atentie ca sa nu calci spiritul, ti-am explicat de mii de ori cum e sa simti, ti-am tinut mainile ca sa poti prinde sufletul in palma, te-am mangaiat cu mana tremurand de emotie, ti-am explicat cum e sa mergi pana la capatul pamantului pentru ceea ce lupti, ti-am vorbit sute de ore despre trairi...iar tu ....ai furat toate ideile mele....si te prefaci ca le stii de o viata si ca sunt creatiile tale...

:) i'm just.... happy...

ia o cana de cafea, stai in fata unei ferestre mari prin care se repflecta soarele, trage manecile lungi la pulover-ul impletit...ghemuieste-te in gulerul mare, colorat si moale...lasa lumina sa se joace in ochii tai, zambeste....viseaza...incearca sa respiri fericire...chiar nu e greu....

de ce???

de ce cand te trezesti dimineata dai cu piciorul in paharul de langa pat in care mai ai apa?
de ce cand te samponezi si esti in mijlocul procesului de spalat pe cap ...se opreste apa calda?
de ce cand te desparti de prietenul tau sar toti scarbosii pe tine...eventual amici de ai lui ...si te sacaie cu telefoane si te agaseaza?
de ce atunci cand esti bine dispus/a trebuie sa existe cineva/ceva care sa iti strice ziua?
de ce atunci cand iti gasesti linistea vine cineva si te perturba?
de ce imediat dupa ce ai cheltuit salariul primesti o instiintare acasa cum ca ai o ameda de platit?
de ce atunci cand vrei sa te ametesti nu reusesti niciodata ...dar in cele mai importante momente de la o gura de alcool vomiti toata seara?
de ce cand te imbraci cu o rochie neagra scapi pe ea maioneza?
de ce dupa ce ai ajuns la servici observi ca mai ai doar 2 nasturi la camasa si restul atarna?
de ce ti se descheie sutienul exact cand esti in cel mai aglomerat autobuz?
....
de ce trebuie sa patesc eu toate astea in 24 de ore???

m-am trezit cu dor de vama....

mi-a ramas cred in subconstient ideea de a pleca in vama veche.... am discutat destul de mult pe tema asta in ultimele zile. m-am saturat de remarca "nu pari genul de vama" poate....dar nu sunt nici genul mamaia....ma simt mai bine in vama ...unde nu numai pot fi libera ci si sufletul meu. iarna nu sunt intreaga...iar vara pana plec nu am liniste....toata noaptea am visat ca mergeam cu trenul...atat de repede si parca tot nu mai ajungeam... NU MAI AM RABDARE!!! asta e singurul moment cand nu pot sa am rabdare caci VARA ASTA AM SA MA INDRAGOSTESC!!!! SIMT ASTA....






Vama Veche - Vara asta
Vezi mai multe video din Muzica »

e liniste...

operatie....

m-am simt...ca si cum am as fi fost la medic si mi-a spus ca am sa mor...am fost atat de dezorientata...speriata..credeam ca totul se va termina...ca nu mai exista viata si maine. am inceput sa alerg, am luat tot orasul la umblat...am fost in toate locurile care imi aminteau de ...mine, de ce fusesem...am rememorat toate amintirile cu frica ca am sa le pierd, ca am sa le uit, ca vor disparea si nu le voi mai regasi niciodata, credeam ca odata cu ele am sa ma pierd si pe mine in neant.m-am cufundat in mine si mi-am analizat frica...era o frica de nou, de necunoscut, as fi stat in trecut doar de frica ca de maine nu voi mai avea putere sa traiesc.ma gandeam...cum va fi....am revenit la medic...si fara sa imi spuna...m-a aruncat intr-un pat mare si rece...prea mare pt mine....si prea gol ca sa il mai pot umple cu ceva...a inceput sa ma loveasca...pana am amortit ...as fi vrut sa am puterea sa ma ridic si sa pot alerga... l-am lasat sa continue...speram ca imi va fi bine... ca imi va da ceva si imi va alina suferinta...speram ca va respecta juramantul de a face totul sa fie bine... nu a fost asa...m-a legat in vorbe si m-a ciuntit...mi-a despicat corpul....si a tins farama umana...e infipt cutitul in ea....si plin de sange s-a intors cu spatele la mine...fericit de ce realizase, s-a sters sec printr-un gest scurt...si mi-a spus "esti ca noua...am omorat raul". m-a durut ingrozitor...o operatie pe viu. cu ultimele puteri am reusit sa ma ridic din patul gol si m-am tarat in vizuina mea...am stat in agonie, m-am zvarcolit de durere, am plans, am urlat...pana intr-o zi cand am deschis ochii si am vazut ca rana se inchisese, se cicatrizase incat nici nu se mai vedea urma ei... l-am cautat...si l-am intrebat ce mi-a facut...mi-a spus ca "am furat o parte din sufletul meu si am recostruit pe baza ei un univers nou...continuati viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si uita"... mi-am dat seama ca ma intarise, ca desi merita toata ura mea pentru durerea pricinuita aveam sa ii multumesc mai tarziu. mi-am dat seama ca puteam fi imuna la orice durere... am inceput sa umblu...mi-am dat seama ca orice lucru se izbeste de mine si nu ma doare. m-am speriat...credeam ca farama mea de suflet ramasese la el....si ca sunt o bucata de piatra prost cioplita...apoi mi-am dat seama ca totul e la locul lui...ca totul e in mine...era doar putin amortit...si stiam ca se va dezmorti atunci cand intradevar va merita ca farama din mine sa simta ceva mai puternic decat lucrul care pe moment o omorase.

am o problema

dar am impresia ca nu mai suport oamenii...:)) nu sunt chiar atat de psihopata....dar asist in fiecare zi la un spectacol al penibilitatii...poate am eu un simt al penibilului mai dezvoltat si il ochesc peste tot, dar nu de putine ori mi se intampla sa imi fie mie rusine de rusinea unora. la ce ma gandeam eu ....sa facem un concurs sa vadem care reuseste sa fie cel mai penibil...atat de penibil incat sa isi dea si el seama. sunt curioasa pana unde poate duce...:). inca nu mi-am dat seama daca unii oameni au limita sau nu....tind sa cred ca nu.

martina topley bird-baby blue....

NU SUNT DIPLOMATA!!!

si ma bucur ca nu sunt asa....in viata asta nu suport 3 lucruri: sa ma comenteze cineva pe nedrept (sa foloseasca fara motiv cuvinte jognitoare la adresa mea), minciuna nesimtita (sa minti asa pe fata desi stiu care este adevarul) si nedreptatea ( un termen ce presupune o arie de intindere vasta). nu am pic de rabdare si de diplomatie atunci cand cineva este nedrept cu mine. tac, inghit, pe meoment, dar daca persisti in nesimtire sa te astepti sa ripostez. te caci in capul meu si astepti sa iti zambesc frumos...ei bine nu!!! asta nu se va intampla niciodata. ti le trantesc in fata indiferent ca esti un nimeni sau mare patron, afacerist, bisnitar sau orice ai fi tu. nimeni nu are dreptul sa se creada prea important....atat de important incat sa iti permiti orice. nu te suport iti spun...si daca faci ochii mari...holbati la mine iti explic ff scurt si de ce. din simplul motiv ca esti un/o nesimtit/a si nu am obligatia sa te suport. nu!!! nici in ruptul capului. stiu ca uneori am de pierdut ...caci in ziua de azi s-a inventat un nou sport, foarte agreat si placut de unii - pupatul in cur....sau datul limbilor. imi pare rau nu am antrenament pt asa ceva, deci las loc celor care se pricep. mi-a s-a mai spus "fii si tu mai diplomata". de obicei ma port cu oamenii asa cum se poarta si ei cu mine, si nu fac asta din ambtitie si datorita unei teorii de ale mele....."poarta-te cu cei din jurul tau asa cum vrei sa se poarte si altii cu tine". asadar, e simplu, daca te porti cu mine aiurea e din simplul motiv ca asa iti place tie sa se poarte si altii cu tine si cum as putea eu sa te privez de ceea ce iti place?esti un porc/scroafa care nu stie mai mult decat troaca lui...atunci eu te las in jegul propriu si imi vad frumusel de calea mea...v-am pupat.

ai sa ajungi la patron!!! - cel mai crunt blestem

sunt sigura ca multi dintre noi am auzit aceasta expresie....in momentele cruciale din viata, cand trebuia sa dam examene de admitere si pierdeam vremea aiurea si li se parea parintilor ca nu invatam....pe vremea aia mi se parea totul atat de penibil....nu intelegeam care e faza....ce vor oamenii aia mari de la mine....ce treaba am eu cu patronul...ce treaba are patronul cu mine...??? nebuloasa totala... cred ca pe vremea aia ...prin clasa a 7a nici nu imi imaginam cum e sa ai 25 de ani si sa lucrezi...sa te trezesti dimineata si sa faci altceva decat sa te duci la scoala.... azi mi-am amintit de blestemul "ai sa ajungi la patron" si am inteles f bine ce vrea sa insemne.... Saptamana asta am facut promotie la tigarelete Camel intr-un magazin mic din zona garii, nu are importanta numele. am stat toata ziua in frig pentru ca desi nu sunt angajata acelui magazin am depins de mila patroanei....care din dorinta de a face economie isi tine angajatii in frig. pentru a atrage clienti in magazinul ei sta cu usa de la intrare deschisa cat e de mare. am rugat-o de 4 ori sa ma lase sa inchid usa si sa dau drumul la aeroterma si de fiecare data s-a facut ca nu ma aude....pana a venit seful meu care i-a spus ca saptamana viitoare nu se va mai face promotie in magazinul ei pentru ca e prea frig si sta si cu usa deschisa si nu sunt conditii pentru noi fetele. s-a schimbat la fata doamna....mai avea putin si incepea sa sufle sa se incalzeasca in magazin...m-a intrebat de 3 ori daca nu vreau vesta ei, iar vanzatoarele au inceput sa misune prin magazin sa deschida nu o aeroterma...ci 2. eu am noroc sa nu sunt agajata ei si plec si vin cand vreau in magazinul respectiv. imi e mila in schimb de bietele angajate care tremura de frig ca sa aiba bani in luna respectiva sa isi intretina familia.....
intradevar e naspa sa ajungi la mila patronului sa isi bata joc de tine pentru niste amarati de bani....uite pt asta am eu tot respectul pentru compania de tigari unde lucrez si pentru seful meu care cred ca e cel mai bun sef din lume.

nu am cuvinte,s-au inecat in lacrimi

am perioade in care stau pur si simplu si ma analizez...ma intorc pe toate partile si ma uit in interiorul meu.imi bag ochii curiosi in cele mai ascunse cotloane ale mintii si ale sufletului...si stau si ma uit....privesc totul foarte atent, caci asa cum spunea cineva apropiat tot ce simtim inauntrul nostru nu e diferit de ceea ce simt altii...caci si cei din jurul nostru sunt oameni ca si noi. ma gandeam intr-o zi ....de ce plang. plansul mi se pare o binecuvantare, mi se pare modul cel mai puternic de a-mi exterioriza ce simt inautrul meu fara a folosi cuvinte. uneori cuvintele nu imi sunt de ajuns, sau nu le gasesc...sunt prea simple pentru cat de complicat gandesc sau simt. plang atunci cand ma doare, atunci cand ma ranesti, plang atunci cand imi e dor, plang de fericire, plang cand iubesc.... nu mi se pare o dovada de lasitate sau slabiciune....mi se pare o forma de curaj. este mai dureros sa simti si sa nu poti exterioriza...sa te cufunzi in tine pana te pierzi si nu mai stii cum esti....cauti calea de a iesi dar e deja prea tarziu...te-ai prins in lanturile inchistarii si oricat te-ai chinui sa razbati la suprafata nu vei mai reusi...ti-ai ucis singur sufletul....si te complaci, ajungi sa iti crezi minciunile si sa le rostesti seara ca pe o rugaciune...e Crezul tau de azi inainte....esti gol....ti-ai vandut sufletul unui nimic si acel nimic esti tu, e ca si cum te-ai manca de viu.am curajul sa plang fara rusine...sa spun ca ma doare cand lovesti, sa nu imi fie frica de ce vor crede ceilalti despre mine. plang de fericire atunci cand as vrea ca sufletul meu sa urle ce simte...asta e vocea lui....nu cunoaste cuvinte mari, iar cele simple...sunt pur si simplu prea simple si adeseori se ineaca unele pe altele...si atunci ochii raman oglida sufletului.ai sa ma vezi plangand si nu ai sa stii de ce.....si am sa iti raspund ....de fericire....:)

conteaza....

mi-am dat seama pt a mia oara cat de mult conteaza prietenii in viata unui om... mi-am dat seama ca am cei mai minunati prieteni....genul de oameni care nu iti spun numai ce vrei sa auzi...chiar daca pe moment te deranjeaza, in toate vorbele lor gasesti ceva bun....ceva care are menirea sa te ajute, sa te invete....macar sa te ghideze spre ceva mai bun. de cateva zile am fost foarte trista....si ca de obicei am avut "mana de fier" langa mine...stiam ca ma pot baza pe ea, stiam ca va fi acolo, ca ma va asculta, ca macar va incerca sa ma ridice si a asa a fost...as vrea uneori sa nu fiu atat de capricioasa sau alintata pe cat par...si as vrea sa vada ca nu intotdeuna cand vorbesc peste ea o fac ca nu sunt atenta...as vrea sa stie ca nu fac toate astea pt ca nu o iubesc sau respect...si pt ca sunt aiurita. as vrea sa stie ca indiferent de ce va fi voi fi tot timpul acolo....pt ea.

nu am chef....

de nimic.....totul imi este indiferent....nu am chef sa ma trezesc, sa imi beau cafeaua, nu am chef sa mananc,sa ma spal, sa ma aranjez, daca nu ar fi necesar nu as avea chef nici sa ma imbrac....uneori imi e lene sa respir....as avea chef sa ma inchid intr-un vid si sa vegetez acolo....am cazut undeva si nu am nici un chef sa ma ridic....timpul trece prea repede ca sa mai tin pasul cu el....vreau sa dorm...dar uneori nu am chef sa adorm....imi e indiferent pur si simplu...nu ma enerveaza nimic....totul e clar, limpede si simplu si poate mai complicat ca niciodata........vreau sa dispar...vreau lumea mea....