mult timp am dus lipsa de o toamna din aia adevarata...cu soare portocaliu si mare, parca obosit dupa o vara luuunga, cu frunze multe multe care se scutura din copaci, cu miliarde de culori, cu soare in priviri, cu voie buna in suflet, cu vin de tara, cu dimineti in care stai in pat si privesti nostalgic la vremea de afara...e soare dar totusi frig...iti cauti manusile si fularul... miroase a frunze si a praf...miroase a toamna pe care o traiai cand erai copil si veneai prafuit de afara dupa ce te tavaleiai cu toti copii prin frunzele facute morman...nu a lipsit nici mirosul de ars...cum ard taranii frunzele la sat si se ridica un nor de fum dulce, amestecat cu aroma de gutiu si vin. imi aduc aminte ca intr-un an cand am venit in septembrie de la brasov,cu trenul, mi-am dat seama ca am trecut de ardeal dupa miros....miroasea a casa...a moldova, a stil de viata arhaic...un miros care ti se imprima in creier... si pe care il recunsoti oriunde ai merge cand revii acasa. toamna asta a avut de toate...si zile frumoase si zile cu ploi.... a fost o toamna perfecta...parca totul a revenit la normal...numai timpul goneste ca un nebun...
3 comentarii:
am fost prea ocupata sa ma plang de ce mi se intampla ca sa mai privesc in jurul meu. ai dreptate. o toamna frumoasa. desi..timpul parca era mai lenes cand eram mici.
ti a fost toamna ,o sa ti fie teama de iarna cu boturi de veverite scuturate n vantul din coltu casei.ai trairi faine ,simtiri de felina incoltita de oameni ce se dau vanatori ,ai tot dreptul sa ti intinzi aripile si vei vedea ca de fapt ai fost un pui de albatros ce ti purtai diform puterea de a zbura.
frumoase ganduri!
Trimiteți un comentariu