nu am cuvinte,s-au inecat in lacrimi

am perioade in care stau pur si simplu si ma analizez...ma intorc pe toate partile si ma uit in interiorul meu.imi bag ochii curiosi in cele mai ascunse cotloane ale mintii si ale sufletului...si stau si ma uit....privesc totul foarte atent, caci asa cum spunea cineva apropiat tot ce simtim inauntrul nostru nu e diferit de ceea ce simt altii...caci si cei din jurul nostru sunt oameni ca si noi. ma gandeam intr-o zi ....de ce plang. plansul mi se pare o binecuvantare, mi se pare modul cel mai puternic de a-mi exterioriza ce simt inautrul meu fara a folosi cuvinte. uneori cuvintele nu imi sunt de ajuns, sau nu le gasesc...sunt prea simple pentru cat de complicat gandesc sau simt. plang atunci cand ma doare, atunci cand ma ranesti, plang atunci cand imi e dor, plang de fericire, plang cand iubesc.... nu mi se pare o dovada de lasitate sau slabiciune....mi se pare o forma de curaj. este mai dureros sa simti si sa nu poti exterioriza...sa te cufunzi in tine pana te pierzi si nu mai stii cum esti....cauti calea de a iesi dar e deja prea tarziu...te-ai prins in lanturile inchistarii si oricat te-ai chinui sa razbati la suprafata nu vei mai reusi...ti-ai ucis singur sufletul....si te complaci, ajungi sa iti crezi minciunile si sa le rostesti seara ca pe o rugaciune...e Crezul tau de azi inainte....esti gol....ti-ai vandut sufletul unui nimic si acel nimic esti tu, e ca si cum te-ai manca de viu.am curajul sa plang fara rusine...sa spun ca ma doare cand lovesti, sa nu imi fie frica de ce vor crede ceilalti despre mine. plang de fericire atunci cand as vrea ca sufletul meu sa urle ce simte...asta e vocea lui....nu cunoaste cuvinte mari, iar cele simple...sunt pur si simplu prea simple si adeseori se ineaca unele pe altele...si atunci ochii raman oglida sufletului.ai sa ma vezi plangand si nu ai sa stii de ce.....si am sa iti raspund ....de fericire....:)